joi, septembrie 15

Aceeasi poveste dupa 1 an

Am scris acum un an un post care se numea ”O poveste” si am promis un update al ei dupa exact 365 de zile. Ciudat ca nu am uitat... se pare ca MemoPlus chiar are efect!
Scriam atunci ca sunt foarte curioasa daca o sa se schimbe ceva radical in viata Maiei (personajul central al povestii mele). Ei bine, cum sa formulez: nu doar ca s-au schimbat lucruri, dar s-a schimbat cam tot in viata Maiei. Practic, singurele lucruri care au ramas neschimbate (si care pe undeva ii ofera fetei singura oaza de stabilitate si familar) sunt job-ul si casa.
In rest... a venit tornada si a ras tot! Culmea e ca tornada a fost creata in laborator, de catre mine insami. Am vrut schimbari mari si le-am avut. Ceea ce nu am prevazut eu (na, organizarea si planificarea nu sunt tocmai punctele mele forte) a fost ceea ce va lasa ea in urma! Cred ca am avut parte de cele mai urate cateva luni din viata mea. Dar pana la urma niciodata nu am regretat nimic, oricat de bine sau rau ar fi iesit in final. Deci nu am nici un regret acum. Din contra, schimbarile pe care le-am facut au fost pe undeva cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Si sunt cu atat mai mandra pt ca am facut eu lucrurile sa se intample!
Aveam acum un an o oarece dependenta de provocari. Inca sunt omul provcarilor, dar pe undeva m-am mai ponderat si am invatat sa nu mai accept orice provocare. Am devenit mai ”pretentioasa” in alegerile provocarilor mele.
Viata mea dupa un an arata altfel: alti oameni, alte activitati, alt mod de a ma raporta la lucruri, mai multa rabdare, in unele perioade mai putina pofta de viata. O alta constanta este faptul ca inca obtin ceea ce doresc. Ceea ce e bine. Foarte bine! Dar nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva tocmai faptul ca stiu ca in final am ce vreau, ma face sa fiu ceva mai pasiva... inconstient stiu ca de cele mai multe ori nu e nevoie nici macar sa ma chinui, pentru ca la un moment dat apare ceva care ma duce spre rezultat. Ma las dusa si ajung. Pai stai asa: asta nu imi place! Ok, lasi lucrurile sa curga natural. Dar pana unde? Unde e punctul in care trebuie sa opresti curgerea naturala si sa construiesti barajul?! Sa iti lasi amprenta?! Mda, oricat mi-as dori ca lucrurile sa fie simple, nu se poate. Si motivul e ca ”simplu” ma plictiseste. Inca nu inteleg de unde nevoia mea atat de mare de noutate si diversitate, de complicatii inutile, dar ea exista. Si ar fi cazul sa accept ca lucrurile pur si simplu asa stau.
Ce am invatat eu in anul asta?! Pai sa vedem:

  • am invatat ca rabdarea are si ea un scop in lume. ”Cu rabdarea treci marea” se spune. Si e cat se poate de adevarat. Fiecare lucru se intampla cand si cum trebuie. Incercand sa le grabesti nu faci decat sa le strici.
  • am invatat ca niciodata nu trebuie sa joci cu oameni care nu stiu sa piarda. Pentru ca pur si simplu poti sa castigi, fara sa cauti asta neaparat, si atunci isi vor lua revansa inzecit.
  • am invatat sa iau oamenii in totalitatea lor: cum sunt cu mine si cum sunt cu altii. Inainte mi se parea normal sa gandesc oamenii numai din perspectiva atitudinii lor fata de mine. Gresit! Daca vezi atitudini negative fata de altii, fii sigur ca la un moment dat poti fi si tu in locul lor.
  • am invatat ca potentialul pe care il vezi in altii poate ramane nemanifest, oricat de mare ar fi el. Punct! Asa ca acum nu mai conteaza doar sa vad potentialul in oameni, ma intereseaza oamenii care il si folosesc. Ca tu observi ca un om are capacitati si ca poate face ceva, asta nu inseamna ca o va si face. 
  • am invatat sa las de la mine si sa tolerez unele lucruri pe care inainte le-as fi ucis din fasa. Eram si inainte toleranta, dar toleranta mea era influentata de orgoliu. Acum mai putin si doar punctual... Numai ca am vazut si partea negativa: daca lasi de la tine, unii vor crede ca nu poti sau ca sunt mai presus de tine. Dar in final tu stii cum stau lucrurile si cam asta conteaza.
A fost un an plin, cred ca cel mai plin din viata mea, si rau si bun, foarte greu, dar care si-a indeplinit rolul de motor catre ceva nou si in mare parte diferit. Nu as schimba nimic din ceea ce am facut, nu as face decat un singur lucru in plus. Dar lucrul acela e marele meu secret si nu o sa vorbesc despre el. Aici o sa se termine povestea. Ma indoiesc ca la anul voi face un alt update, asa ca haida pa!