Am asa un chef de o seara linistita, dar nebuna, cu toti prietenii adunati, cu jack in mana si cu gura pana la urechi. Dar multi, cam toti care eram. Cred ca mi-e putin dor de vremurile trecute in care era... diferit. Nu spun ca le vreau inapoi, pana la urma am cam acceasi prieteni si acum, desi parca nu mai e la fel... Parca nu mai radem la fel cand suntem impreuna, nu ma mai trezesc zambind ca altadata dupa o seara cu prietenii mei, plina de energie si doritoare sa o iau de la capat seara urmatoare. Imi amintesc cum era acum ani de zile la victorasu pe terasa, in fiecare seara... si era genial de fiecare data. Sau cum era la mine iarna trecuta, ori cu filme, ori cu jocuri, ori cu noi si atat... Acum nu mai e la fel. Poate si pentru ca ne-am schimbat toti, poate si pentru ca sunt altele relatiile dintre noi, unele mai apropiate, altele mai apropiate de.... amicitie si nimic mai mult. Imi e dor de confortul pe care mi-l dadeau intalnirile cu prietenii, cand nu ma interesa nici daca eram machiata, nici daca eram in ”echipament de scandal” (cum numesc eu hainele de casa) sau rochita de vara. Era simplu si frumos. Frumos de tot!
Imi lipseste simplitatea altor vremuri cand nimeni nu avea nimic de ascuns, nimic de demonstrat, cand nu existau sageti aruncate si cand eram fericita ca rad fara motiv. Acum mi se pare ca, desi rad la fel de mult si galagios, am ceva ascuns in mine care nu imi permite sa ma las in voia veseliei pure. Nu cred ca sunt nici mai matura, nici mai profunda... doar altfel. Si cateodata ma enerveaza ca nu reusesc nici macar intr-o seara sa fiu la fel ca inainte. Nu ma lasa frica, nu ma lasa dezamagirea, nu ma lasa nu stiu ce... in sinea mea nu m-am schimbat... imi place sa cred doar ca am facut niste ajustari necesare oricarei cresteri interioare. Si totusi...
Imi vreau prietenii inapoi, asa cum eram noi, dar nu pot sa fac asta. Nu pot nici eu, nu pot nici ei... suntem schimbati. Si ma apuca asa o nostalgie cateodata cand stau si ma gandesc, si imi amintesc... si am zambetul pe buze cand imi amintesc de toate tampeniile pe care le faceam impreuna si in acelasi timp o tristete ca acele vremuri s-au dus si nu o sa se mai intoarca niciodata.
Ce mi-a placut atunci cand au fost ai mei plecati si ne adunam la mine in fiecare noapte, stateam pana la 5 dimineata, jucam remy si adevar sau provocare. Cand ne enervam pe Alinutza la remy ca facea mozaic de fiecare data sau radeam de Alexandra ca i s-a spart oul unde nu trebuie... :)) Ce dor imi e! Doar atat! Dar e suficient...
Sunt nostalgica in seara asta si ma gandesc la toti prietenii mei vechi, din care unii nu mai sunt deloc si altii nu mai sunt cum erau. Mi-e dor de voi si mi-e dor de ce am trait impreuna, de toate copilariile pe care le-am facut!
Doar atat...
miercuri, ianuarie 26
duminică, ianuarie 9
Cu balanta atarnand intr-una din parti
La bilant cu mine! Pana si eu ma intreb daca am iesit pe plus sau pe minus din 2010?! Si evident ca nu pot sa ma hotarasc. Ideea de baza este ca am pierdut niste lucruri importante in 2010, la fel ca si in 2008 (sa fie clar: anii pari sunt ani prosti!... oare as putea sa ii sterg din calendar?). Dar pe de alta parte trebuie sa recunosc ca am castigat lucruri poate mai importante decat ce am pierdut. Deci balanta se inclina in una din parti, I wonder which one. Cu starea pe care o am acum as spune ca am castigat, ca pana si ce am pierdut s-a transformat intr-un castig (daca e cazul, o sa fac un update cand o sa fiu blegoasa si moody, pentru ca acum totul mi se pare frumos).
Asa... sa incep cu pierderile zic, nu de alta, dar macar sa termin frumos:
- am pierdut timp, dar asa, mult, prost si fara rost... si ma scoate din sarite ca nu se mai intoarce. Am avut niste planuri foarte interesante, dar care cereau timp si de care in fiecare zi spuneam ca ma apuc... si nu m-am apucat. Acum sunt pe lista de 2011, si chiar sper ca mi-am invatat lectia cu timpul. Daca nu, mai incercam si in 2012, ca oricum nu renunt la ele.
- am pierdut un prieten care acum ceva timp era pe lista cu amici cu potential de a ajunge in categoria best. De chestia asta nu imi pare rau nici o secunda, pentru ca pur si simplu nu a meritat efortul depus de mine, deci e out. Imi pare rau draguta, chiar nu stii ce e aia prietenia. Poate o sa te invete cineva la un moment dat si o sa iti dai seama de anumite lucruri. Nu dai in cine te ajuta. Punct!
- am pierdut si un prieten din categoria best. Eh, acolo a fost ceva mai problematic, dar oricum treci peste orice. Pana una alta, totul se termina in viata. Macar s-a terminat cu noi razand pe moment. Dupa cum spunea Oscar Wilde: ”Rasul nu-i deloc un inceput rau al unei prietenii si este cel mai bun sfarsit al ei”.
- am pierdut lupta cu sportul. Ma tot apucam si ma tot lasam... dar cat sa pierd si lupta asta? De luni la kangoo cu mine. Am zis!
- mai sunt ai altele, dar nu suficient de importante cat sa le mentionez
Curios ca nu m-a afectat sa scriu despre pierderile mele. Asa ca trec, senina si cretina, la castiguri:
- m-am apucat de facultate... din nou, de data asta de pasiunea vietii, psiho. Si acum o sa inceapa sesiunea si deci marea toceala ... sunt curioasa daca mi-am iesit din mana... on va voir.
- mi-am cunoscut viitorii nasi, care acum sunt in categoria best, fara sansa de a iesi de acolo. V-a mancat, acum nu mai scapati de mine...
- am facut blogul asta, care desi pare blegos si over-emotional, reprezinta o parte a mea pe care nu am vrut sa o scot la iveala mult timp. Da, am si stari din astea, mai si simt ... si nu vad unde e problema.
- am cunoscut multi oameni noi de care imi place rau si cu care vreau sa construiesc ceva
- am riduri noi de la ras, dar na, le acoperim pana ne dam pe botox :))
- am cunoscut o parte a mea puternica, foarte capabila sa ia decizii drastice, care poate o fac sa sufere pe moment, dar care sunt deciziile bune pe termen lung (de fapt la mine e cu termen mai scurt, ca nu am rabdare)
- in ultimii 2 ani am fost plecata de cate 3 ori din tara, deci trebuie sa pastrez trendul... anul asta Barcelona here I come again! In rest nu m-am hotarat unde mai merg. In 2010 am bifat: Portugalia, Italia si Austria.
- am consolidat cateva prietenii si unii din copiii mei mi-au aratat lucuri la care nu ma asteptam si pentru care le multumesc. Majoritatea copiilor mei au ramas in joc si si-au asigurat at pozitia cu superglue afectiv aka interes pentru prietenia noastra. Asta e cu big LIKE.
- am invatat ca patience pays off... intotdeauna! Asa ca in 2011 o sa invat sa am rabdare. Cred ca ar fi cea mai mare reusita a anului.
Cam asa...
Asa... sa incep cu pierderile zic, nu de alta, dar macar sa termin frumos:
- am pierdut timp, dar asa, mult, prost si fara rost... si ma scoate din sarite ca nu se mai intoarce. Am avut niste planuri foarte interesante, dar care cereau timp si de care in fiecare zi spuneam ca ma apuc... si nu m-am apucat. Acum sunt pe lista de 2011, si chiar sper ca mi-am invatat lectia cu timpul. Daca nu, mai incercam si in 2012, ca oricum nu renunt la ele.
- am pierdut un prieten care acum ceva timp era pe lista cu amici cu potential de a ajunge in categoria best. De chestia asta nu imi pare rau nici o secunda, pentru ca pur si simplu nu a meritat efortul depus de mine, deci e out. Imi pare rau draguta, chiar nu stii ce e aia prietenia. Poate o sa te invete cineva la un moment dat si o sa iti dai seama de anumite lucruri. Nu dai in cine te ajuta. Punct!
- am pierdut si un prieten din categoria best. Eh, acolo a fost ceva mai problematic, dar oricum treci peste orice. Pana una alta, totul se termina in viata. Macar s-a terminat cu noi razand pe moment. Dupa cum spunea Oscar Wilde: ”Rasul nu-i deloc un inceput rau al unei prietenii si este cel mai bun sfarsit al ei”.
- am pierdut lupta cu sportul. Ma tot apucam si ma tot lasam... dar cat sa pierd si lupta asta? De luni la kangoo cu mine. Am zis!
- mai sunt ai altele, dar nu suficient de importante cat sa le mentionez
Curios ca nu m-a afectat sa scriu despre pierderile mele. Asa ca trec, senina si cretina, la castiguri:
- m-am apucat de facultate... din nou, de data asta de pasiunea vietii, psiho. Si acum o sa inceapa sesiunea si deci marea toceala ... sunt curioasa daca mi-am iesit din mana... on va voir.
- mi-am cunoscut viitorii nasi, care acum sunt in categoria best, fara sansa de a iesi de acolo. V-a mancat, acum nu mai scapati de mine...
- am facut blogul asta, care desi pare blegos si over-emotional, reprezinta o parte a mea pe care nu am vrut sa o scot la iveala mult timp. Da, am si stari din astea, mai si simt ... si nu vad unde e problema.
- am cunoscut multi oameni noi de care imi place rau si cu care vreau sa construiesc ceva
- am riduri noi de la ras, dar na, le acoperim pana ne dam pe botox :))
- am cunoscut o parte a mea puternica, foarte capabila sa ia decizii drastice, care poate o fac sa sufere pe moment, dar care sunt deciziile bune pe termen lung (de fapt la mine e cu termen mai scurt, ca nu am rabdare)
- in ultimii 2 ani am fost plecata de cate 3 ori din tara, deci trebuie sa pastrez trendul... anul asta Barcelona here I come again! In rest nu m-am hotarat unde mai merg. In 2010 am bifat: Portugalia, Italia si Austria.
- am consolidat cateva prietenii si unii din copiii mei mi-au aratat lucuri la care nu ma asteptam si pentru care le multumesc. Majoritatea copiilor mei au ramas in joc si si-au asigurat at pozitia cu superglue afectiv aka interes pentru prietenia noastra. Asta e cu big LIKE.
- am invatat ca patience pays off... intotdeauna! Asa ca in 2011 o sa invat sa am rabdare. Cred ca ar fi cea mai mare reusita a anului.
Cam asa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)