”Single and fabulous”

   
     Am o prietena pe fb. Nu stiu cum am ajuns prietena cu ea, nu o cunosc personal, dar i-am dat accept vazand ca am fost la aceeasi facultate. Ma gandeam ca a fost cu mine in an si nu mi-a marcat retina mentala, dar ca ar fi urat sa ii ignor declaratia de prietenie virtuala.
     Donsoara arata bine, asta ca sa nu spun foarte bine (ma rog, genul pisi neajutorat, parca scoasa in orice moment din cutie, exagerat de feminina, tipul care nu ma prea misca pe mine din loc, dar da, frumusica si aranjata tot timpul... ma rog, cel putin pe fb).
     Acu' spun sincer, mai am momente in care vreau sa o sterg din lista pentru ca ma cam deranjeaza stilul ei si imi umple feed-ul de ”photos persos” (a se citi en francais), dar curiozitatea mea recunoscuta si chinuitoare ma face sa o pastrez.
     Ea este domnisoara care in fiecare dimineata ne intampina cu un salut calduros atasat unei noi fotografii cu ea. O daaaa, ce-mi place in fiecare dimineata cand deschid fb-ul si o vad pe sus-numita nenumita cu o caciulita de blana alba pe cap, cu rujul roz, zambindu-mi duios si urand-mi ”Buna dimi!”. Deja stiu ca ziua mea va fi mai buna decat imi doream!
     Aparent fatuca lucreaza in Comunicare si PR politic. Si mai face si modelling, dar asta e numai un hobby, pentru ca pasiunea ei este politica. Ce dragu! Ok, lucreaza in politica (sincer nu stiu cum sau cand, ca se tot taguieste in diverse cafenele, baruri, mall-uri si SPA-uri in momente in care eu sunt cu celula de excel in brate si o gadil sa imi dea bine). Dar am si eu o intrebare: daca ai legatura cu un domeniu sa ii zicem sobru si traditionalist, cel putin in ceea ce priveste acceptabilitatea unui libertinaj crescut, de ce donsoara asta posteaza poze cu ea: langa brad, pe brad, sub brad, intinsa pe parchet, lipita de perete, cu fusta, fara fusta, cu pantofi, cu camasa si pantofi, langa un tufis acoperit de nea (mama ce merge cuvantul asta cu fata in tema!), langa un tufis inflorit?! Intreb si io in inocenta creierului meu mono-neural: voi ati avea incredere sa va faca discursuri publice sau comunicate de presa?
     Dar nu s-au terminat problemele mele, ca mai am: donsoara este de o maturitate emotionala... ceva incredibil! Chiar acum juma' de ora a postat ca ”Maturitatea emotionala ii sperie pe ceilalti!”. Personal pot fi de acord cu ideea, dar parca ma apuca rasul cand o aud spusa de o fatuca ce nu face altceva decat sa se afiseze in toate pozitiile si cu toata garderoba din dotare.
     Mai am inca un gand din profunzimea sufletului ei (sau a lu' google), care m-a emotionat pana la lacrimi: ”Ea știe, la aceasta vârsta, sa rada, sa glumeasca, sa cocheteze, fără sa se compromita. Ea are tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat si pentru a studia ce sunete poate sa scoată din ele. Tacerea ei este tot atat de primejdioasa ca si pământul.” Bine ca nu tace de felul ei, ca altfel ma speriam!
     Si stiti care e cea mai mare nedumerire a mea in cazul acestei fete? Ca are cativa prieteni dobitoci, barbati evident (nu imi cer scuze ca i-am insultat, ca pana la urma chiar sunt), care balesc la toate pozele ei de teracotista de Dorobanti si care ii comenteaza statusurile cu replici gen ”Cata dreptate ai!” sau ”Vaaaai, suntem pe aceeasi lungime de unda!”. Ba, dar chiar mai pica vreo femeie la belgosenii din astea triste si deloc gandite?! Daca da, eu nu vreau sa cunosc femei din alea... ma rog, nici barbati care le practica.  
     Asa ca, pentru cine credea ca fb este fundamental diferit de hi5 sau netlog... well, think again! ”Prietena” mea are poze cu ea intinsa pe parchet! Si face PR politic. Ma simt mandra!
     A, ea este ”single and fabulous!!!” dupa cum o declara in mod constant. Poate intereseaza pe cineva ;)

Criza lu' 30

     De ce ne paleste pe toate? Adica VA.... ca pe mine sper sa nu ma! Mi se pare ca aceasta criza este deja o institutie. Daca nu te ia pe sus, inseamna ca esti defecta. Eh, zi zau!
     Una din prietenele mele tocmai ce a facut 30 de ani (hai la multi ani woman mica!). Arata ca la 20, a facut lucruri cat pentru 40, dar face misto (sper eu!!!) ca a atins-o criza lu' 30. Asa ca am inceput sa ma gandesc de unde vine ideea asta. Si singura concluzie la care am ajuns este ca e un concept construit social. Pana acum ceva ani, la varsta asta majoritatea erau maritate, aveau copii si tineau o casa. Corect, dar asta era inainte! Se intampla pe vremea mamelor noastre. Acum nu mai e cazul! Si e perfect.
     Stau sa ma gandesc la amica mea si la alta prietena care anul asta va face 30. Fetele astea chiar au facut lucruri cu viata lor. Dar totusi au in minte ideea de 30. Si pe mine ma enerveaza asta. Ca poate ele chiar sunt oarecum ingandurate, si mie imi vine doar sa rad la idee...
     Ia sa vedem: la 20 de ani va permiteati sa plecati cand voiati intr-un city break la Barcelona sau Londra? Sa aveti 10 parfumuri odata sau sa va cumparati pantofi in fiecare luna? Aveati mintea de acum? Aveati cunostintele sau cariera de acum? Eu tin minte ca la varsta aia nu aveam decat bursa, un job part time prost platit si pe ai mei. Asa ca stateam frumusel si imi planificam maxim o plecare pe an, undeva cat mai aproape. Si despre intelepciune nici nu mai vorbesc (ma rog, oricum nu cred ca e cazul sa vorbesc tocmai eu despre acest subiect... ma bazez ca inca nu am 30 si chiar sper sa o descopar si pe asta pana atunci...da, speranta nu moare!). Deci, de ce anume va panicheaza ideea de 30? Acum puteti sa faceti cam tot ce nu puteati la 20.  Asta in conditiile in care majoritatea inca nu pot... Iar de pierdut nu ati pierdut nimic din cate stiu eu. So, zambim si noi pe sub mustati un pic?
     Earth calling all women out there care fac 30 si sunt prietene cu mine: get a grip!!! De la voi care imi sunteti prietene chiar ma astept sa depasiti aceasta bestie sociala trista careia ii spunem criza lu' 30. Chiar mi se pare inutil sa va consolez (sincer, nici macar nu stiu cum sa o fac, pentru ca nu inteleg deloc ideea asta), cand am putea sa radem mult, prost si fara rost.