Post cu nervi pentru prieteni nebuni

Cred ca m-am enervat putin (si spun ”putin” pentru ca vreau sa fiu draguta)... Se tot intampla lucruri cu si intre oamenii din jurul meu de raman pur si simplu paf! Asta e un post cu nervi, in care o sa imi exprim frustrarile legate de aceste aspecte nedorite.
Credeam pana de curand ca eu sunt sucita si fac lucruri tampite, aiurea in tramvai, dar aparent, de la ”aia nebuna”, am ajuns sa fiu cea mai sanatoasa si normala. Helloooooo!!! Ce se intampla, people?! Fiecare zi imi aduce o noua uimire, o noua problema a altora, o noua cauza sa ma iau cu mainile de cap si sa spun ca nu m-am nascut nici in perioada si nici in locul potrivit.
De bine ca ma hotarasc eu sa nu imi mai complic viata si sa fac ceva ca sa ma linistesc cu adevarat, se si gasesc cei din jur (unii mai apropiati, altii mai departati) sa faca prostii. Sa fie clar, nu trag pe nimeni de urechi si nici nu atac pe nimeni aici, e pur si simplu strigatul meu ca mi-au ajuns certuri, despartiri, sageti, prostii!!! Stiu foarte clar ca nici unul din lucrurile care se intampla mai nou in jurul meu nu au nici o legatura cu mine, nu ma afecteaza si nici nu ma pun la mijloc in vreun fel, dar ma enerveaza ideea ca ele exista... ca se despart oameni care nu ar trebui, ca se cearta si eu trebuie sa ma impart cu gratie de balerina intre ei. Deja parca sunt un copac: imi intind crengile intr-o suta de directii ca v-ati gasit toti sa aveti probleme unii cu altii. Imi uda si mie cineva radacinile?! Macar e bine ca a venit primavara si imi cresc frunze si flori...
Imi amintesc de momentele in care voi erati cei care imi spuneati mie ca sunt prea radicala, inflexibila, neintelegatoare. ”Ma bucur” acum ca mi-ati urmat pasii... Da, sunt sarcastica!!! Si o meritati fiecare din voi, cei care va recunoasteti in ceea ce scriu eu acum!
Ce-i cu atatea orgolii, cu atata radicalism si incapatanare? Chiar crapati daca luati lucrurile cum vin si incercati sa impacati si capra si varza? Toti credeti in momentele astea ca numai voi ati fost raniti si numai voi aveti dreptate. Ei bine, iata un mic reminder al vietii, in numele careia vorbesc eu acum: in orice conflict, si dreptatea si vina sunt de ambele parti! Dar nuuuu, numai tu crezi ca ai dreptate. Flash news: nici tu nu ai dreptate, si nu, nici tu nu ai dreptate! Si totusi, ambii aveti. Asa e in viata! Ne-o mai si luam, mai trebuie sa renuntam si la orgolii pentru oamenii care conteaza, mai facem si compromisuri. Cred ca puteti sa ma credeti cand spun ca e cea mai mare greseala sa te lasi dominat de orgoliu... dar ce bine o faceti toti! Mie mi-a folosit ”mult, prost si fara rost”, dupa cum stiti...
Un lucru care ma mira este cum, desi parem ca trecem peste greselile din trecut  in momentul in care decidem sa iertam pe cineva, imediat cum apare o noua problema ne amintim de tot ceea ce candva am iertat. De asta spun eu mereu ca ori ierti si uiti (lucru extrem de dificil, recunosc, nu sunt multi capabili de atata generozitate), ori nu ierti si nu uiti si pur si simplu mergi mai departe. Dar NU te trezesti dupa 5 ani ca ai fost candva calcat pe coada, desi intre timp spui ca ai iertat. Fiecare moment se intampla atunci! Ori treci peste si nu mai vorbesti de el niciodata, ori nu treci peste si chiar atunci termini tot. Ideea de a 2-a sansa se refera la o sansa adevarata. Nu e nimic adevarat in a da o 2-a sansa daca in momentul unei eventuale noi greseli a celuilalt, iti iei plata inzecit, amintindu-ti si de trecut.
Repet, chiar nu trag pe nimeni de urechi si nu tin partea niciunuia din voi, astia multi din jurul meu care v-ati gasit sa faceti prostii relationale acum. Chiar e treaba vostra ce faceti, pe mine nu ma implica decat la impartirea timpului intre voi (sper sa gasesc timp sa mai si dorm...). Eu personal, in momentul asta sunt senina si cretina cu linistea mea neinteresanta poate. Voi puteti sa va certati, sa nu va mai vorbiti si sa nu va mai vedeti niciodata. Numai voi pierdeti... Un lucru mai am de spus: oricat de radicali ati fi, sa nu mai aud vreun ”niciodata” de la vreunul din voi, pentru ca o sa vina ziua in care o sa va spun ”TUS - told you so!”
Fiind un post cu tinta, ca si incheiere spun: pupam copiii nesanatosi pe frunte :*

Manifest pentru femeie

Pana la urma ce inseamna sa fii femeie? In afara de definitia biologica a femeii, restul este subiectiv. Sunt atatea tipuri de femei, incat nu ai putea sa dai o definitie a ceea ce inseamna sa fii femeie.

Sunt femei puternice, stapane pe ele si care au succes in orice. Pe ele eu le vad coborand din SUV uri luxoase pe care si le-au cumparat din munca lor. Sunt inaccesibile, cel putin asa par, si inhiba prin aura de putere pe care o emana in jur.  

Sunt femei-copil care ii incanta pe cei din jur cu veselia lor continua, care sunt libere pentru ca nu au nici o grija si nu isi pun niciodata probleme. Nimeni nu are alte asteptari de la aceste femei decat sa ii incante si sa ii inveseleasca. Aceste femei stralucesc in copilaria lor pe oriunde s-ar duce si orice ar face. Si trec prin viata zambind si dansand.

Exista femei-mame, care sunt luminoase numai cand sunt cu copiii lor. Da, chiar cred ca unele femei s-au nascut ca sa fie mame, ca asta este menirea lor in viata. Si nimeni nu trebuie sa le judece ca lasa alte lucruri la o parte pentru a-si urma menirea.

Mai sunt si femei dulci si atat. La ele ar trebui apreciata feminitatea extrema, faptul ca isi asuma ca le intereseaza mai ales hainele, parfumurile, poeziile si muzica soft. Da, este o parte din femeie si asta.

Sunt multe femei complicate, care nu stiu ce vor, nehotarate pana in maduva oaselor, care umbla prin viata cautand ceva, fara poate sa il gaseasca vreodata. Aceste femei au nevoie sa fie tinute de mana, oprite din alergat si protejate de ele insele. Poate s-au pierdut in lume si nu se cauta decat pe ele si se vor inapoi. Si cu putin ajutor se pot regasi si vor deveni geniale.

Exista femei care pot fi fericite numai in prezenta unui barbat. Ele sunt femei  doar in raport cu un altul. Ce apreciez eu la aceste femei este daruirea. Se daruiesc pentru ca un altul sa straluceasca, se daruiesc pentru a se simti femei.

Femeia dura si directa... este vazuta ca lipsita de feminitate, masculina. Este femeia de care se tem cei din jur. De ce? Pentru ca spune lucrurilor pe nume? Eu le respect pentru ca nu se lasa prinse in canoanele sociale si isi asuma ca sunt altfel decat dulci si sumisive. Dar sunt la fel de femei, poate chiar mai mult, pentru ca au curajul de a actiona pentru ele si pentru lucrurile in care cred. Pana la urma, curajul este o trasatura umana, nu masculina.

Exista o infinitate de tipuri de femei. Fiecare cu rolul ei. Si pentru fiecare exista cineva care o va aprecia pentru puterea, inteligenta, feminitatea, genele lungi, daruirea sau curajul ei.