luni, august 29

Scrisoare catre liceeni

Am descoperit de curand un monolog al lui Tudor Chirila. El exista de vreo 2-3 ani, dar eu acum am dat de el. Si mi-a placut atat de mult ce spune omu' acolo, incat l-am vrut si pe blog... so, here you have it:


Ascultandu-l, mi-am dat seama cam cum am derapat noi oamenii de-a lungul timpului. Cum ne dorim sa sarim etape, sa traim inainte de vreme, sa facem lucruri care nu sunt potrivite cu noi sau cu varsta noastra, just for the sake of it. Sunt prima care spune ”da!” lucrurilor noi, dar mi se pare ca exista un timp pentru orice. Ce-ar fi sa prioritizam ceva mai mult si sa traim frumos? Mda, deja am impresia ca devin una din babele care stau pe bancuta de la marginea drumului si comenteaza oripilate ”lumea stricata”. Dar sincer acum, cand ma uit la pustii de acum si ma gandesc la pustii care eram noi, chiar ma intristez... pentru ei, nu pentru noi. Unde e veselia, unde e la ”joie de vivre” care nu avea legatura cu cluburile si cu alcool-ul?! Nu e. Punct.
Si mi-a placut ceva in mod deosebit, dincolo de lucrurile serioase pe care le spune. Se adreseaza la un moment dat barbatilor si zice: ”la batranete, trofeul tau tot o baba o sa fie”. Evident se extrapoleaza si la femei si este cat se poate de adevarat, dar exprimarea plastica m-a facut sa zambesc.
Am gasit in monologul asta ceva intelepciune si niste idei extrem de actuale, astfel incat il recomand cu entuziasm!
Dap, definitely he is a smart guy!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu