marți, octombrie 11

Zana-bunicuta de la RATB

     Ma intorc si eu azi ca omu', cu RATB-ul. Ciudat acest aspect, pentru ca in fiecare zi vin pe jos de la munca. Azi nu! Si prost am facut. Urmarea cred ca deja e clara: da, da, erau controlori. Si da, da, eu nu am ”portofel electronic”, pentru ca na, mie mi-e lene sa ma duc pana la Big sa imi cumpar... Trist!
     Dintr-odata vad ca ma ia prin invaluire o bunicuta si imi arata o legitimatie. Una care imi parea cunoscuta pentru ca evident, o data la cateva luni tot o vad in fata ochilor. Ma intreaba de cartela, ii zic nu. Ma intreaba de buletin, ii zic da. Ca asa fac eu: sa fim cinstiti domne! Macar cand ne prinde.
     Coboram, eu si alta domnisoara, care macar avea sus-numita cartela, doar ca nu o activase, si imi asteptam bunicuta sa scoata caietu' si sa scrie amenda pe care sa o arunc dupa ce ajungeam acasa. Da, recunosc, nu mi-am platit nici ultima amenda de RATB. Astept probabil sa cumpar ceva mare si impozitabil, astfel incat sa se prinda si statul care vegheaza din eter ca ii datorez bani.
     Bun, asteptam eu sa se intample ceva. Ma intreaba tanti unde stau, imi zice ca si ea tot pe aici, ma intreaba daca nu am sa ii dau 50 lei, cat e amenda pe loc. Ii zic ca nu, imi spune ca acu' s-au marit amenzile si o sa dau 150 lei. Aia e!
     Si atunci se intampla minunea: vecina mea bunicuta imi propune sa ii platesc ”cateva bilete” ca sa nu mai scrie amenda. Ca na, probabil avea si ea de luat o ciocolata la nepoti, ma gandesc eu. Intreb cat, imi zice ”cat vrei”. Pai eu nu vreau, nu te-ai prins?! Dar imi impun sa vreau, asa ca scot din portofel 20 lei. Mai, mai sa imi dea si doua palme: ”Cuuuum?! 20 lei? Ai innebunit? Lasa 10, ca e suficient!”. Bine, daca zici tu, sa ma pun cu autoritatea?! Na, acum ce sa spun, sunt primele ”cateva bilete” pe care le platesc, asa ca nu stiu eu d-astea si am dat cat am zis ca e decent, sa nu jignesc bunicuta.
     Ma pupa maternal, imi aminteste ca ea e in fiecare seara pe acest traseu si daca e sa mai am vreo problema de genul asta sa ma uit dupa ea. Zana buna care vegheaza si pe care mi-am luat-o cu nici macar un pachet de tigari!
     Acum ma intreb ce s-a intamplat cu cealalta domnisoara cu care am coborat si pe care am lasat-o acolo... o fi luat si ea cateva bilete sau bunicutele cele 3 trebuiau sa isi faca totusi norma? Adevarul este ca eu am pus la bataie ochii umezi de vitica si sumisivitatea, care amandoua ma caracterizeaza pana in maduva oaselor!!!
     Si acum morala... ceea ce am invatat eu in aceasta seara este ca:
1. pe traseul lui 634, in zona Big, seara cam pe la ora 7, o sa fie bunicuta cu ochiul vigilent, dar matern.
2. mersul pe jos face bine! din mai multe puncte de vedere.
3. uneori ii apreciem pe cei din jur la o valoare mai mare decat sunt ei insisi dispusi sa accepte.
4. cateodata e bine sa ai si privirea de vitica blajina in dotare. Chiar nu o sa se intample nimic rau daca mai lasi ocazional din clont, mai ales cand o comiti!
5. daca o sa ma mai intalnesc cu tanti vreodata, cred ca o scot la cafea, ca sigur a intalnit si alti tampi lenesi, cum sunt eu si are cate ceva de povestit...

Un comentariu: