marți, ianuarie 10

De la T0 la facebook


     T0, se naste draguta noastra planeta. Dupa ceva vreme, vine tanti Theia, planeta si ea de felul ei si ii da copilului Pamant binete. Si a fost un hi5 asa puternic, incat micuta Terra s-a cam speriat...na, nu stia ea cu d-astea agresive! Si s-a speriat asa tare incat a format Luna, ca sa nu mai fie singurica. Din tot debris-ul aruncat in spatiu in urma intalnirii cu Theia, a aparut Luna, care la inceput era mult mai apropiata de micutul Pamant. Si uite asa, pentru ca era la o aruncatura de bat, bona Luna a iscat maree imense, mai mari decat orice ne-am putea inchipui in perioada moderna. Si asta a fost un lucru bun, pentru ca mineralele aduse pe fundul marii de maree s-au pupat bine cu ce era deja acolo si a aparut viata! Unicelulara, nedezvoltata, de un primitivism originar, dar viata!
     Intre timp, pentru ca o orice actiune are si o reactiune, mareele de dimensiuni biblice create de Luna, au creat la randul lor o forta suficient de mare incat au indepartat Luna de Pamant (la inceput mai mult, dupa aia din ce in ce mai putin)... chiar si acum Luna se distanteaza cu 3,4 cm in fiecare an. Na, copilul creste, are nevoie de independenta.
     O vreme, bebelusul Pamant a trait fericit si linistit cu noii sai locatari. Pana cand s-a intamplat ceva. Inca nu se stie exact de ce, dar Terra a racit. I s-a facut frig, dar un asemenea frig, incat a inghetat de tot. Nu mai exista portiune neacoperita de o gheata groasa de pana la 5 kilometrii! Si a suferit atat de mult viata de pe Pamant, incat aproape toata murit de nefericire... si frig! In istorie, perioada a ramas denumita ”Snowball Earth”, doar copiilor le place sa se joace cu bulgari, nu?!
     A stat Terra acoprita un timp, lung pentru noi, nu foarte mare pentru ea. Si intr-o zi, din nou s-a intamplat ceva (doar se stie ca nu exista lucruri definitive sau fara solutie in viata). A venit brigada de super-vulcani, au facut bum!, au spart gheata si ce a urmat e istorie... the meltdown. Vulcanii astia au fost isteti: nu aveau puterea suficienta sa topeasca toata gheata, dar au format cateva brese si au lansat o combinatie de gaze, letala pentru gheata (metan, dioxid de carbon etc), care incalzeste atmosfera, e prieten cu Soarele si il atrage (noi il numim efect de sera, care in anumite perioade iata ca a fost chiar benefic). Nice thinking baieti! Si asa s-a vindecat Pamantul de raceala.
     Viata s-a dezmortit, a inflorit, Terra a crescut impreuna cu ea si asa, vesele, in comuniune, au trait inca o perioada. Dar, cum orice crestere implica obstacole, a aparut o noua baba cloanta la orizont. Are si un nume: ”Siberian Traps”. Practic, o regiune vulcanica, ce intr-o buna zi a erupt. Si a erupt, si a erupt si a erupt! Muuuult de tot! Si a ars Pamantul, si a sufocat din nou viata. Dar a adus ceva nou: viata imbunatatita. Si de aici pana la dinozauri a fost doar un pas. Si dinozaurii au ajuns sa domine Pamantul verde si deja, de multe milenii, plin de oxigen.
     Traiau ei dinozaurii, fericiti ca specie dominanta a erei, asa cum acum noi, oamenii, suntem specia dominanta, pana cand au venit alte directive de la centru aka The Universe. Comandantul suprem a trimis un asteroid in recunoastere si el a decis sa stea putin la Soare de pe Pamant. Doar ca, din trupa de comando fiind, nu prea i-au fost cunoscute conceptele de delicatete si discretie. A venit ca un nesimtit, s-a asezat in pensinsula Yucatan si a lasat dezastru peste tot. Saracii dinozauri, ce s-au mai vaietat ei. Dar asta e... au trebuit sa plece. Toti!
     Si totusi... asta a fost bine pentru noi. Mamiferele adica. In perioada dinozaurilor nu aveau nici o sansa... erau prea mici. Dar au avut ceva ce dinozaurii nu aveau: adaptabilitate! S-au ascuns in pamant, erau omnivori, asa ca puteau manca orice, nasteau pui vii, deci isi cresteau embrionii inauntru, oferindu-le protectie suplimentara intr-un mediu ostil. Asa ca au castigat lupta! Si am aparut noi oamenii... Care inca suntem aici, nu se stie pentru cat timp, dar aici suntem. Daca ne uitam la istoria copilului Pamant, devenit deja un om mare si trecut prin multe, la un moment dat o sa plecam si noi. Dar pana atunci... avem facebook...

     PS: Orice discrepanta cu date stiintifice se poate considera licenta poetica. Multumim anticipat pentru suport!
     Povestire dupa mini-seria documentara ”Catastrophe”, Channel 4. Eu am gasit-o pe Vplay.

    Si in final, ce melodie ar putea merge mai bine cu povestea Pamantului decat...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu