vineri, martie 16

Ritmuri diferite


     ”Daca nu iti doresti ceea ce imi doresc eu, te rog, nu-mi spune ca ceea ce vreau eu este gresit.
     Sau daca eu am credinte diferite de ale tale, gandeste-te cel putin o clipa inainte de a mi le corecta.
     Sau daca trairile mele ti se par mai mult sau mai putin intense decat ale tale in aceleasi situatii, incearca sa nu-mi ceri sa simt altfel decat o fac.
     Sau daca actionez, sau dimpotriva, nu actionez in maniera in care o faci tu, te rog, lasa-ma sa fiu eu insumi.
     Nu-ti cer, cel putin nu acum, sa ma intelegi. Acest lucru se va intampla doar atunci cand vei fi dispus sa renunti la incercarea de a ma transforma intr-o copie a ta.
     Daca le vei permite dorintelor, emotiilor, credintelor sau actiunilor mele sa se manifeste, atunci va fi posibil ca intr-o zi modul meu de a fi sa nu-ti mai para atat de gresit, iar in cele din urma sa-ti para normal. A ma accepta este primul pas spre a ma intelege.
     Nu inseamna sa-mi consideri felul de a fi ca fiind corect pentru tine, dar sa nu mai fii iritat sau dezamagit de mine si de aparenta mea incapatanare. Probabil ca, intr-una din zile, in incercarea de a ma intelege, vei ajunge sa apreciezi diferentele mele si, departe de a incerca sa ma schimbi, vei incerca sa le mentii si chiar sa te bucuri de ele.
     As putea fi partenerul tau de viata, parintele, urmasul, prietenul sau colegul tau. Dar, indiferent de relatia pe care o avem, stiu urmatorul lucru: tu si cu mine suntem fundamental diferiti, iar amandoui trebuie sa mergem in ritmul propriu.
   
     Nu este textul meu, singurul aport pe care l-am adus este ca l-am citit. L-am gasit intr-o carte a lui David Keirsey numita ”Personalitate si temperament”, pe care o citesc zilele astea.
     Recunosc ca textul m-a emotionat si am vrut sa il ofer ca pe un manifest. Cu atat mai mult cu cat sunt de acord cu ideea de diferente fundamentale intre oameni. Tu esti diferit, eu sunt diferita. Si aici nu vorbesc despre ideea foarte raspandita ca ”orice femeie spune ca ea este altfel”. Nu! Eu ma refer la diferentele fundamentale intre oameni, intre experientele si ideile lor, intre modul de a gandi si de a simti. Mie nu-mi place cand aud ca toti se cred diferiti si de fapt sunt la fel... mie imi place ideea de diferit si imi place ideea de toleranta. Si imi place textul de mai sus! :)

Un comentariu: