vineri, februarie 4

Oameni in piramida

     Ma tot gandesc de ceva timp la nevoile oamenilor, si bineinteles ca mi-a venit in minte piramida lui Maslow, o teorie pe de o parte acceptata la scara larga, dar care, ca orice alta teorie, are si punctele sale slabe. Eu acum nu ma voi raporta la argumentele contra, ci voi lua drept buna aceasta teorie pentru ca ma ajuta in ceea ce vreau sa spun.
     Noi oamenii avem nevoi. Multe, diverse, satisfacute sau nu. Cert este ca le avem si ne luptam pentru satisfacerea lor. Ce spune Maslow? Ca nevoile oamenilor pot fi integrate in cateva categorii, sub forma de piramida (de unde ne putem da seama in primul rand de ordinea importantei pe care aceastea le au in supravietuirea noastra). Nivelurile aceste sunt in ordine: nevoile primare, siguranta, afectiunea, respectul (de sine si din partea altora) si realizarea personala. Se spune ca de obicei trebuie sa satisfacem aceste nevoi in ordinea postulata de Maslow, insa cu asta nu sunt de acord. Bineinteles ca nu ne putem gandi la dobandirea respectului altora daca nu avem ce manca, dar putem sa ne realizam ca persoane si in absenta... iubirii sa spunem. Totodata, pentru un aventurier, nevoia de siguranta va fi mai putin importanta decat pentru o persoana domestica. Pana la urma totul trebuie raportat la individ si generalizarile nu isi au rostul intr-un asemenea domeniu.
     Primele 4 nivele sunt numite ale ”nevoilor deficiente”, pentru ca satisfacerea lor nu ne ofera o placere anume (decat maxim pe moment), dar apare un puternic disconfort in lipsa satisfacerii. In ceea ce priveste realizarea persoanala, nevoia nu dispare dupa ce am atins un anumit nivel, ci se potenteaza, motivandu-ne in continuare.
     Nu stiu cati am observat ca intr-adevar primele 4 nivele nu ne produc decat o satisfactie momentana: odata ce ai mancat, nu te mai gandesti la mancare, dupa ce ai castigat un prieten il cam iei de bun si unii din noi uitam ca trebuie sa investim in prietenii, nu neaparat ca sa castigam ceva, ci doar pentru ca prietenii buni sunt de tinut aproape pentru binele nostru interior. Eu tot cred ca asta trebuie sa fie motivul prieteniei, nu eventualele avantaje pe care le-ai putea avea de la unul sau altul. Na, sunt un copil naiv si credul, dupa cum mi s-a mai spus. Si asta nu o sa se schimbe la mine orice s-ar intampla. Am facut in ultimul timp un singur upgrade la ideea asta, ceva ce am citit de curand si care mi se pare genial: ”voi fi vigilenta, si prin vigilenta imi asum sanatatea sufletului meu”.
     Dar pana si cu gandirea asta, mi-am dat seama ca uneori punem pe locul doi oameni care nu ar merita asta, numai pentru ca poate apar unii noi si mai interesanti (intotdeauna ce e nou pare interesant... dar tot la legaturile puternice ne intoarcem in final, la cele care dureaza si trec testele timpului si ale greutatilor, desi este posibil ca si ceea ce la un moment dat este nou si interesant sa se transforme in ceva puternic si de durata)... si atunci cum sa cataloghez atitudinea asta din perspectiva piramidei? Eu personal as pune asta in spatele nevoii de respect si de acceptare. Cand vedem ca avem tot ce ne doream de la cineva, devine pur si simplu o stare de fapt si uneori nu mai apreciem. Si atunci avem nevoie de cineva nou care sa ne confirme: ca putem, ca stim, ca valoram ceva. Si sentimentul acesta este asa de frumos pe moment, incat avem impresia ca ce am primit inainte nu mai este important.
     Eu am ajuns la concluzia ca cel mai usor este sa te faci placut, dar cel mai greu este sa construiesti ceva durabil si profund. Si pentru mine in momentul asta satisfactia a ceea ce am construit in timp cu unii oameni este mai puternica decat placerea de moment ca cineva nou ma vede intr-un mod pozitiv. Nu spun ca nu apreciez asta, din contra, asta ma face sa imi doresc sa construiesc cu unii dintre oamenii noi din viata mea, dar sa fac asta numai pastrandu-i pe cei vechi care sunt atat de importanti. Unde bag eu ideea asta? La nivelul 5, cel al auto-realizarii: stiu ca pot sa am lucruri durabile in viata mea si asta ma motiveaza in continuare. Si chiar este posibil ca in anumite relatii cresterea sa nu se poata opri: cresc eu, cresti tu si din fiecare crestere individuala ne potentam si aprofundam legatura.
     In alta ordine de idei, ma gandeam ca, fiecare fiind construit altfel si altele fiind nevoile mai puternice in fiecare, este posibil sa ne lasam parti ale vietii noastre de izbeliste, desi avem tot potentialul sa ne ocupam si de ele. Si asta nu inseamna ca ne inselam pe noi insine? Putem sa facem lucruri dificile, care necesita timp si implicare.... si totusi, uneori gasim motive infantile sa nu ne ocupam de cresterea noastra. Am ajuns in momentul in care nu imi mai este frica sa imi asum greul (pentru ca in final oricum toate piesele de puzzle se vor aseza la locul lor), defectele sau punctele vulnerabile. Toti le avem, si este normal sa fie asa. Problema apare in momentul in care, odata constientizate, nu ne luptam cu noi sa le rezolvam. Este ca si cum as spune: sunt bolnav de inima, dar nu iau medicamente cau au efecte secundare. Si daca ma auziti spunand asta, ce veti zice? Ca nu sunt sanatoasa, nici la propriu, nici la figurat, ca din cauza fricii de posibilele efectele negative pe termen scurt ale medicamentelor, risc sa mor. Concluzia mea: descoperiti-va, cu tot ceea ce reprezentati, fiti constienti de ce este nociv in voi si REZOLVATI problemele. Simpla constientizare nu ajuta niciodata la nimic. Este greu, dar asta te duce pe drumul spre auto-realizare.


     La mine Maslow zice cam asa:
- nevoi primare: checked
- siguranta: checked
- afectiunea: partially checked... multumesc pentru asta oamenilor incredibili din viata mea care imi arata zilnic tot felul de lucruri extraordinare
- respect: checked... pe asta niciodata nu o sa il avem total: nici din interior, nici din exterior... si a crede orice altceva este absolut prostesc. Ajungem la un nivel confortabil, crestem in continuare, dar nu exista limita aici (tocmai datorita diversitatii din oameni), deci niciodata nu vom fi pe deplin satisfacuti de respectul pe care il avem pentru noi sau il primim de la ceilalti
- realizarea de sine: checking... zilnic, cu fiecare idee noua, cu fiecare descoperire facuta, despre mine, despre altii si despre lume in general. Mama si ce greu e!!!! Mai am de satisfacut nevoi mai de jos, dar no5 imi pune pe fata ”zambetul invingatorului” in fiecare zi :) Cred ca nu degeaba si-a numit Chanel parfumul asa :))

2 comentarii:

  1. buna ......imi place blogul tau si sunt de acord cut tine ......o sa iti las si blogul meu in caz ca vrei sa intri

    RăspundețiȘtergere