My ”Once upon a time...”

Imi plac povestile. Alea cu happy end, care te lasa zambind a prost. Alea despre care ai zice ca nu se pot intampla in realitate... Si totusi?!
Ei bine, eu cred in povesti. Si chiar de curand am recitit basme. Frumoase tare! Doar ca acum, comparativ cu perioada copilariei, mi s-au parut foarte scurte. In rest, frumoase tare, dupa cum bine ziceam!
De ce nu ar fi si povestile adevarate? Pentru ca traim in lumea reala unde caii nu zboara si broscutele nu vorbesc, ati putea spune. Ei si ce-i cu asta?! Asta inseamna ca nu putem sa avem povesti frumoase, la amintirea carora sa ramanem zambind a prosti? Eu chiar cred ca putem. Depinde numai de noi cum vedem lucrurile si oamenii din viata noastra. Cred ca pana la urma toti avem o zana buna, o baba cloanta, o bagheta magica, un partener de drum si obstacole. Si cu toate astea adunate, ne putem construi drumul spre un happy end.
Si atunci, ma intreb eu, de ce nu ne-am vedea viata ca pe o poveste sau nu ne-am face povesti? De ce nu am avea toti propriul nostru ”once upon a time”? Partea cu ”happily ever after” propun sa o lasam pentru pensie, caci o gasesc prea timpurie...
Mi se pare ca e o mare chestie ideea de visare cu ochii deschisi. Oricat de aiuristica ar crede-o altii, pe mine ma face fericita. Si zambesc prosteste de fiecare data cand am in cap povestile mele din alte lumi...
Cred ca avem uneori tendinta de a uita sa ne bucuram. Asa cum o faceam cand eram copii: pentru nimicuri, din orice, cand ne venea. Atunci credeam in basme si povesti frumoase. Eu nu mai simt spiritul Craciunului de cativa ani si ma intristeaza ideea. Eu nu astept Craciunul, astept concediul. Sunt mai fericita vara cand am o luna de concediu, decat de Craciun cand stau acasa 2 saptamani. Mi se pare nedrept fata de persoana care eram mai demult si care incepea inca din noiembrie sa numere zilele pana la Craciun...
Ce anume s-a schimbat atat de radical? Nu pot sa pun totul pe seama varstei sau a responsabilitatilor cotidiene. Cred ca e altceva, dar nu stiu ce anume, asa ca nu reusesc sa fac nimic ca sa schimb lucrurile.
I want my ”once upon a time”!!! Cum imi iese asta?! I miss magic...
La voi cum e? Care sunt: zana, baba cloanta si bagheta magica ale voastre personale?!