O excursie zapacita

Iata ideile principale ale unei excursii despre care inca nu mi-am facut o parere clara:

pierdut avion - checked (one time experience, I promise!)
gasit bilet ieftin de avion pentru a 2-a zi - checked
pierdut telefon - checked
gasit telefon - checked
vazut Paris - kinda checked
intrat in spiritul Parisului - not checked (mai incercam la anu')
castigat excursie in Bulgaria when in Paris - checked
concertul vietii - cheeeeecked!!!!

Concluzii:
- visele costa. Intotdeauna! La mine sper sa fie numai costuri pe parte materiala si de acum inainte...
- niciodata ghinionul nu vine singur... e mana in mana cu norocul salvator si poate nemeritat.
- chiar sunt prea zapacita!
- trebuie sa vad Parisul si altfel... cred ca mi-ar placea totusi...

Ho ho ho! Joyeux Noel

Melodia!

Si uite-asa au trecut 3 ani jumate... Si ma apuca asa putin dor... si atat.
Si chef de ascultat THE melodia...

Puzzle - prima piesa

Fulgi de ciocolata alba
People who can give answers, not just raise questions
Scanteia unei revelatii
Juste une photo de toi
Sunetul masinii de spalat
O tigara... sau un pachet
Laitmotiv: Balade pour Adeline
Cand nu poti sa ierti, inseamna ca nu mai iubesti... zicea cineva - tema de gandire, nu-mi pare logic
”Pain is an event. It happens to you and you deal with it in whatever way you can”. Asta e House in cartea lui ”The Gun Seller”
Piele de gaina - de la frig
Fulgi de ciocolata alba si miros de scortisoara!
Adele                                                                      

Scuze, chiar nu! Poate maine...

Definitie

Am gasit in sfarsit o definitie... pentru mine. Observa fotografia de mai jos:

De urcat m-am urcat. Dar jos cum ma mai dau?! Pai cam asa e cu mine: fac, pentru ca pot, oricine poate. Dar la ce se intampla dupa, ma mai gandesc? Nu! Iata si cum arata procesul decizional:

Carmen in fata unei decizii: Vreau! 

Neuronu' ametit: Si dupa aia ce faci?!

Carmen deja iritata: Fii serios my friend, de ce sa mai pierd timpu' gandindu-ma si la asta?!

Raspuns logic: Ca sa nu cazi in cap si sa faci bubu Carmen, d-aia!!!

Carmen in fata unei revelatii din care nu intelege nimic: Si totusi e haioasa logica asta!

Need I say more?!

Biliard anyone?

Esti bloger? Participa la FUNLAND 8 BALL !
- CAMPIONATUL de BILIARD pentru BLOGERI - 

Daca detii un blog sau ai un blog care te poate sustine in competitie si ai peste 18 ani, inscrie-te pana pe 23 octombrie 2011 (ora18:00) la FUNLAND 8 BALL – Campionatul de biliard pentru blogeri.

Evenimentul este recomandat de FEDERATIA ROMANA DE BILIARD – POOL.

Pasi de inscriere:

1. Trebuie sa trimiti un e-mail pe adresa office@mediaholic.ro cu subiectul “Campionat FUNLAND”, pana Duminica 24 octombrie 2011ora 00:00, in care sa scrii NUMELE TAU complet si adresa BLOGULUIcare te sustine.

2. Vei primi apoi un e-mail in care vei avea atasat un formular de inscriere si Comunicatul Campionatului, pe care va trebui sa il postezi pe blogul tau sau pe cel care te sustine.

3. Vei primi confirmarea de inscriere pe e-mail impreuna cu regulamentul BILA 8 si data in care este programat meciul tau din prima etapa (24 sau 25 octombrie).


Campionatul se desfasoara de pe data de 24 pana pe 28 octombrie 2011, in fiecare zi incepand cu ora 18:00, la Clubul FUNLAND din Bucuresti, Magazinul Unirea Shopping Center, etajul 4.


Sunt asteptati 200 de participanti si vor fi 4 etape:

Etapa 1: LUNI 24 octombrie 2011 – 100 de participanti.
Marti 25 octombrie 2011 – 100 de participanti.
Etapa 2: Miercuri 26 octombrie 2011 – 100 de participanti (castigatorii meciurilor de luni si marti).
Etapa 3: Joi 27 octombrie 2011 – 50 de participant (castigatorii meciurilor de miercuri)
Etapa 4: Vineri 28 octombrie 2011 – 4 participanti. Se vor juca semifinalele si FINALA.

Meciurile din cadrul Campionatului se desfasoara dupa Regulamentul - Bila 8.
Tinuta recomandata: camasa, vesta, papion, tricou polo, pantaloni de culoare inchisa, pantofi.


PREMIILE

Toti participantii vor fi premiati astfel:
Fiecare participant iesit din competitie pana la semifinala, va primi uncard de reducere in valoare de 10% la FUNLAND si un cadou surpriza din partea BEAUTYROOM.ro.

Cei calificati pentru ultima etapa vor fi premiati astfel:
Locurile 3 si 4:
- un card de reducere GOLD (20 % reducere) si un voucher de 2 ore la billiard oferite de FUNLAND;
- produse cosmetice si suplimente in valoare de 400 RON oferite de BEAUTYROOM.ro.

Vicecampionul:
- un card de reducere GOLD (20 % reducere) si un voucher de 2 ore la biliard oferite de FUNLAND;
- produse cosmetice si suplimente in valoare de 500 RON oferite de BEAUTYROOM.ro.

Campionul:
- un card de reducere GOLD (20 % reducere) si un voucher de 3 ore la biliard oferite de FUNLAND;
- produse cosmetice si suplimente in valoare de 600 RON oferite de BEAUTYROOM.ro.

Eveniment recomandat de FEDERATIA ROMANA DE BILIARD - POOL
Parteneri: FUNLAND, HIMALAYA herbal healthcare
Parteneri media: BEAUTYROOM.ro , KAPPA.ro , ACASA.ro , PORT.ro
Organizator: MEDIAHOLIC

Zana-bunicuta de la RATB

     Ma intorc si eu azi ca omu', cu RATB-ul. Ciudat acest aspect, pentru ca in fiecare zi vin pe jos de la munca. Azi nu! Si prost am facut. Urmarea cred ca deja e clara: da, da, erau controlori. Si da, da, eu nu am ”portofel electronic”, pentru ca na, mie mi-e lene sa ma duc pana la Big sa imi cumpar... Trist!
     Dintr-odata vad ca ma ia prin invaluire o bunicuta si imi arata o legitimatie. Una care imi parea cunoscuta pentru ca evident, o data la cateva luni tot o vad in fata ochilor. Ma intreaba de cartela, ii zic nu. Ma intreaba de buletin, ii zic da. Ca asa fac eu: sa fim cinstiti domne! Macar cand ne prinde.
     Coboram, eu si alta domnisoara, care macar avea sus-numita cartela, doar ca nu o activase, si imi asteptam bunicuta sa scoata caietu' si sa scrie amenda pe care sa o arunc dupa ce ajungeam acasa. Da, recunosc, nu mi-am platit nici ultima amenda de RATB. Astept probabil sa cumpar ceva mare si impozitabil, astfel incat sa se prinda si statul care vegheaza din eter ca ii datorez bani.
     Bun, asteptam eu sa se intample ceva. Ma intreaba tanti unde stau, imi zice ca si ea tot pe aici, ma intreaba daca nu am sa ii dau 50 lei, cat e amenda pe loc. Ii zic ca nu, imi spune ca acu' s-au marit amenzile si o sa dau 150 lei. Aia e!
     Si atunci se intampla minunea: vecina mea bunicuta imi propune sa ii platesc ”cateva bilete” ca sa nu mai scrie amenda. Ca na, probabil avea si ea de luat o ciocolata la nepoti, ma gandesc eu. Intreb cat, imi zice ”cat vrei”. Pai eu nu vreau, nu te-ai prins?! Dar imi impun sa vreau, asa ca scot din portofel 20 lei. Mai, mai sa imi dea si doua palme: ”Cuuuum?! 20 lei? Ai innebunit? Lasa 10, ca e suficient!”. Bine, daca zici tu, sa ma pun cu autoritatea?! Na, acum ce sa spun, sunt primele ”cateva bilete” pe care le platesc, asa ca nu stiu eu d-astea si am dat cat am zis ca e decent, sa nu jignesc bunicuta.
     Ma pupa maternal, imi aminteste ca ea e in fiecare seara pe acest traseu si daca e sa mai am vreo problema de genul asta sa ma uit dupa ea. Zana buna care vegheaza si pe care mi-am luat-o cu nici macar un pachet de tigari!
     Acum ma intreb ce s-a intamplat cu cealalta domnisoara cu care am coborat si pe care am lasat-o acolo... o fi luat si ea cateva bilete sau bunicutele cele 3 trebuiau sa isi faca totusi norma? Adevarul este ca eu am pus la bataie ochii umezi de vitica si sumisivitatea, care amandoua ma caracterizeaza pana in maduva oaselor!!!
     Si acum morala... ceea ce am invatat eu in aceasta seara este ca:
1. pe traseul lui 634, in zona Big, seara cam pe la ora 7, o sa fie bunicuta cu ochiul vigilent, dar matern.
2. mersul pe jos face bine! din mai multe puncte de vedere.
3. uneori ii apreciem pe cei din jur la o valoare mai mare decat sunt ei insisi dispusi sa accepte.
4. cateodata e bine sa ai si privirea de vitica blajina in dotare. Chiar nu o sa se intample nimic rau daca mai lasi ocazional din clont, mai ales cand o comiti!
5. daca o sa ma mai intalnesc cu tanti vreodata, cred ca o scot la cafea, ca sigur a intalnit si alti tampi lenesi, cum sunt eu si are cate ceva de povestit...

O altfel de politica?! Cred ca glumiti!

Stateam si io ca orice om dependent pe facebook si dand un refresh trist imi apare aceasta poza pe news feed:

Mai, mai sa mor de ras. E plina de umor, nu?! Sau nu! Trecand peste faptul ca e prost photoshopata, nu vad nici cea mai mica urma de caterinca buna in ea. Pentru ca, ma gandesc eu, daca ai posta o astfel de poza, motivul ar trebui sa fie umorul. Poate sunt eu ”the moron in the picture”, dar chiar nu gasesc subtilitatea generatoare de umor aici, ca ceva evident sigur nu e!
Imi cer scuze de pe acum fata de persoana care a postat-o, dar m-am aprins. In nici un caz nu vreau sa ma iau de tine personal, oricum ar parea discursul meu, dar chiar nu vad rostul aceste poze. Si ce o sa spun eu acum are legatura strict cu ce gandesc, nu cu vreo persoana in particular (de fapt are legatura cu intreaga clasa a tinerilor politicieni, indiferent de partid... si spun partid, pentru ca o adevarata coloratura politica nu exista sub nici o forma pe la noi).
Imi place cum tinerii politicieni isi umplu gura spunand sus si tare ca ei vor sa schimbe fata politicii, felul in care se face politica in romanica noastra. Si ma amuza cum, dupa ce susutin asta cu fiecare ocazie, apar astfel de poze. Nu stiu a cui este ideea acestei minunate expresii de umor de calitate, si sincera sa fiu, prea mult nici nu ma intereseaza. Ceea ce ma intereseaza pe mine este ca nimic nu se schimba. Pana una alta, tinerii politicieni au sansa sa spuna stop si sa faca lucrurile altfel, dar nu o fac. Organizeaza conferinte peste conferinte, infiinteaza ONG-uri ca sa trezeasca societatea civila adormita de grija si scarba si dupa aia ce? Il posteaza pe domnu' ochi strambi ca ”imbecilul anului”. O fi, n-o fi, nu e treaba mea. Dar oare lucrurile nu se pot face si altfel?!
Spunea Matahma Gandhi ceva foarte destept, desi poate desuet: ”Be the change you want to see in the world”. Da, e greu, da, putini pot sa o faca, dar daca tot sustineti ca vreti sa o faceti si ca munciti pentru asta in fiecare zi, de ce urmati stilul deja cunoscut? Suntem toti familiarizati cu politica in care dam in orice gasim, indiferent daca are sau nu legatura cu politica per se. Si ne-am saturat!
Acum 150 de ani, cand am intrat la facultate, speram si eu sa fac o schimbare. Mi-a trecut repede, ca mi-am dat seama ca sistemul e prea mizer. As fi rezistat cateva luni, dupa care sigur imi luam jucariile si plecam. Asa ca nu am mai intrat deloc. Dar voi, care ati hotarat sa va jucati sansa, de ce nu o faceti altfel?
Insist, daca gaseam orice urma de omor in aceasta trista fotografie, careia ii atarna o lacrima in coltul din stanga jos de mahnita ce este, probabil as fi apreciat-o la nivel de pamflet. Dar asa, nu mi se pare decat o incercare lipsita de orice catch de a da in suvitatu' natiunii. You are smarter than that, so prove it!

Aceeasi poveste dupa 1 an

Am scris acum un an un post care se numea ”O poveste” si am promis un update al ei dupa exact 365 de zile. Ciudat ca nu am uitat... se pare ca MemoPlus chiar are efect!
Scriam atunci ca sunt foarte curioasa daca o sa se schimbe ceva radical in viata Maiei (personajul central al povestii mele). Ei bine, cum sa formulez: nu doar ca s-au schimbat lucruri, dar s-a schimbat cam tot in viata Maiei. Practic, singurele lucruri care au ramas neschimbate (si care pe undeva ii ofera fetei singura oaza de stabilitate si familar) sunt job-ul si casa.
In rest... a venit tornada si a ras tot! Culmea e ca tornada a fost creata in laborator, de catre mine insami. Am vrut schimbari mari si le-am avut. Ceea ce nu am prevazut eu (na, organizarea si planificarea nu sunt tocmai punctele mele forte) a fost ceea ce va lasa ea in urma! Cred ca am avut parte de cele mai urate cateva luni din viata mea. Dar pana la urma niciodata nu am regretat nimic, oricat de bine sau rau ar fi iesit in final. Deci nu am nici un regret acum. Din contra, schimbarile pe care le-am facut au fost pe undeva cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Si sunt cu atat mai mandra pt ca am facut eu lucrurile sa se intample!
Aveam acum un an o oarece dependenta de provocari. Inca sunt omul provcarilor, dar pe undeva m-am mai ponderat si am invatat sa nu mai accept orice provocare. Am devenit mai ”pretentioasa” in alegerile provocarilor mele.
Viata mea dupa un an arata altfel: alti oameni, alte activitati, alt mod de a ma raporta la lucruri, mai multa rabdare, in unele perioade mai putina pofta de viata. O alta constanta este faptul ca inca obtin ceea ce doresc. Ceea ce e bine. Foarte bine! Dar nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva tocmai faptul ca stiu ca in final am ce vreau, ma face sa fiu ceva mai pasiva... inconstient stiu ca de cele mai multe ori nu e nevoie nici macar sa ma chinui, pentru ca la un moment dat apare ceva care ma duce spre rezultat. Ma las dusa si ajung. Pai stai asa: asta nu imi place! Ok, lasi lucrurile sa curga natural. Dar pana unde? Unde e punctul in care trebuie sa opresti curgerea naturala si sa construiesti barajul?! Sa iti lasi amprenta?! Mda, oricat mi-as dori ca lucrurile sa fie simple, nu se poate. Si motivul e ca ”simplu” ma plictiseste. Inca nu inteleg de unde nevoia mea atat de mare de noutate si diversitate, de complicatii inutile, dar ea exista. Si ar fi cazul sa accept ca lucrurile pur si simplu asa stau.
Ce am invatat eu in anul asta?! Pai sa vedem:

• am invatat ca rabdarea are si ea un scop in lume. ”Cu rabdarea treci marea” se spune. Si e cat se poate de adevarat. Fiecare lucru se intampla cand si cum trebuie. Incercand sa le grabesti nu faci decat sa le strici.
• am invatat ca niciodata nu trebuie sa joci cu oameni care nu stiu sa piarda. Pentru ca pur si simplu poti sa castigi, fara sa cauti asta neaparat, si atunci isi vor lua revansa inzecit.
• am invatat sa iau oamenii in totalitatea lor: cum sunt cu mine si cum sunt cu altii. Inainte mi se parea normal sa gandesc oamenii numai din perspectiva atitudinii lor fata de mine. Gresit! Daca vezi atitudini negative fata de altii, fii sigur ca la un moment dat poti fi si tu in locul lor.
• am invatat ca potentialul pe care il vezi in altii poate ramane nemanifest, oricat de mare ar fi el. Punct! Asa ca acum nu mai conteaza doar sa vad potentialul in oameni, ma intereseaza oamenii care il si folosesc. Ca tu observi ca un om are capacitati si ca poate face ceva, asta nu inseamna ca o va si face. 
• am invatat sa las de la mine si sa tolerez unele lucruri pe care inainte le-as fi ucis din fasa. Eram si inainte toleranta, dar toleranta mea era influentata de orgoliu. Acum mai putin si doar punctual... Numai ca am vazut si partea negativa: daca lasi de la tine, unii vor crede ca nu poti sau ca sunt mai presus de tine. Dar in final tu stii cum stau lucrurile si cam asta conteaza.

A fost un an plin, cred ca cel mai plin din viata mea, si rau si bun, foarte greu, dar care si-a indeplinit rolul de motor catre ceva nou si in mare parte diferit. Nu as schimba nimic din ceea ce am facut, nu as face decat un singur lucru in plus. Dar lucrul acela e marele meu secret si nu o sa vorbesc despre el. Aici o sa se termine povestea. Ma indoiesc ca la anul voi face un alt update, asa ca haida pa!

Scrisoare catre liceeni

Am descoperit de curand un monolog al lui Tudor Chirila. El exista de vreo 2-3 ani, dar eu acum am dat de el. Si mi-a placut atat de mult ce spune omu' acolo, incat l-am vrut si pe blog... so, here you have it:

Ascultandu-l, mi-am dat seama cam cum am derapat noi oamenii de-a lungul timpului. Cum ne dorim sa sarim etape, sa traim inainte de vreme, sa facem lucruri care nu sunt potrivite cu noi sau cu varsta noastra, just for the sake of it. Sunt prima care spune ”da!” lucrurilor noi, dar mi se pare ca exista un timp pentru orice. Ce-ar fi sa prioritizam ceva mai mult si sa traim frumos? Mda, deja am impresia ca devin una din babele care stau pe bancuta de la marginea drumului si comenteaza oripilate ”lumea stricata”. Dar sincer acum, cand ma uit la pustii de acum si ma gandesc la pustii care eram noi, chiar ma intristez... pentru ei, nu pentru noi. Unde e veselia, unde e la ”joie de vivre” care nu avea legatura cu cluburile si cu alcool-ul?! Nu e. Punct.
Si mi-a placut ceva in mod deosebit, dincolo de lucrurile serioase pe care le spune. Se adreseaza la un moment dat barbatilor si zice: ”la batranete, trofeul tau tot o baba o sa fie”. Evident se extrapoleaza si la femei si este cat se poate de adevarat, dar exprimarea plastica m-a facut sa zambesc.
Am gasit in monologul asta ceva intelepciune si niste idei extrem de actuale, astfel incat il recomand cu entuziasm!
Dap, definitely he is a smart guy!

Post cu nervi pentru prieteni nebuni

Cred ca m-am enervat putin (si spun ”putin” pentru ca vreau sa fiu draguta)... Se tot intampla lucruri cu si intre oamenii din jurul meu de raman pur si simplu paf! Asta e un post cu nervi, in care o sa imi exprim frustrarile legate de aceste aspecte nedorite.
Credeam pana de curand ca eu sunt sucita si fac lucruri tampite, aiurea in tramvai, dar aparent, de la ”aia nebuna”, am ajuns sa fiu cea mai sanatoasa si normala. Helloooooo!!! Ce se intampla, people?! Fiecare zi imi aduce o noua uimire, o noua problema a altora, o noua cauza sa ma iau cu mainile de cap si sa spun ca nu m-am nascut nici in perioada si nici in locul potrivit.
De bine ca ma hotarasc eu sa nu imi mai complic viata si sa fac ceva ca sa ma linistesc cu adevarat, se si gasesc cei din jur (unii mai apropiati, altii mai departati) sa faca prostii. Sa fie clar, nu trag pe nimeni de urechi si nici nu atac pe nimeni aici, e pur si simplu strigatul meu ca mi-au ajuns certuri, despartiri, sageti, prostii!!! Stiu foarte clar ca nici unul din lucrurile care se intampla mai nou in jurul meu nu au nici o legatura cu mine, nu ma afecteaza si nici nu ma pun la mijloc in vreun fel, dar ma enerveaza ideea ca ele exista... ca se despart oameni care nu ar trebui, ca se cearta si eu trebuie sa ma impart cu gratie de balerina intre ei. Deja parca sunt un copac: imi intind crengile intr-o suta de directii ca v-ati gasit toti sa aveti probleme unii cu altii. Imi uda si mie cineva radacinile?! Macar e bine ca a venit primavara si imi cresc frunze si flori...
Imi amintesc de momentele in care voi erati cei care imi spuneati mie ca sunt prea radicala, inflexibila, neintelegatoare. ”Ma bucur” acum ca mi-ati urmat pasii... Da, sunt sarcastica!!! Si o meritati fiecare din voi, cei care va recunoasteti in ceea ce scriu eu acum!
Ce-i cu atatea orgolii, cu atata radicalism si incapatanare? Chiar crapati daca luati lucrurile cum vin si incercati sa impacati si capra si varza? Toti credeti in momentele astea ca numai voi ati fost raniti si numai voi aveti dreptate. Ei bine, iata un mic reminder al vietii, in numele careia vorbesc eu acum: in orice conflict, si dreptatea si vina sunt de ambele parti! Dar nuuuu, numai tu crezi ca ai dreptate. Flash news: nici tu nu ai dreptate, si nu, nici tu nu ai dreptate! Si totusi, ambii aveti. Asa e in viata! Ne-o mai si luam, mai trebuie sa renuntam si la orgolii pentru oamenii care conteaza, mai facem si compromisuri. Cred ca puteti sa ma credeti cand spun ca e cea mai mare greseala sa te lasi dominat de orgoliu... dar ce bine o faceti toti! Mie mi-a folosit ”mult, prost si fara rost”, dupa cum stiti...
Un lucru care ma mira este cum, desi parem ca trecem peste greselile din trecut  in momentul in care decidem sa iertam pe cineva, imediat cum apare o noua problema ne amintim de tot ceea ce candva am iertat. De asta spun eu mereu ca ori ierti si uiti (lucru extrem de dificil, recunosc, nu sunt multi capabili de atata generozitate), ori nu ierti si nu uiti si pur si simplu mergi mai departe. Dar NU te trezesti dupa 5 ani ca ai fost candva calcat pe coada, desi intre timp spui ca ai iertat. Fiecare moment se intampla atunci! Ori treci peste si nu mai vorbesti de el niciodata, ori nu treci peste si chiar atunci termini tot. Ideea de a 2-a sansa se refera la o sansa adevarata. Nu e nimic adevarat in a da o 2-a sansa daca in momentul unei eventuale noi greseli a celuilalt, iti iei plata inzecit, amintindu-ti si de trecut.
Repet, chiar nu trag pe nimeni de urechi si nu tin partea niciunuia din voi, astia multi din jurul meu care v-ati gasit sa faceti prostii relationale acum. Chiar e treaba vostra ce faceti, pe mine nu ma implica decat la impartirea timpului intre voi (sper sa gasesc timp sa mai si dorm...). Eu personal, in momentul asta sunt senina si cretina cu linistea mea neinteresanta poate. Voi puteti sa va certati, sa nu va mai vorbiti si sa nu va mai vedeti niciodata. Numai voi pierdeti... Un lucru mai am de spus: oricat de radicali ati fi, sa nu mai aud vreun ”niciodata” de la vreunul din voi, pentru ca o sa vina ziua in care o sa va spun ”TUS - told you so!”
Fiind un post cu tinta, ca si incheiere spun: pupam copiii nesanatosi pe frunte :*