joi, august 12

urmatorul capitol

Azi plec la mare... si am asteptari mari... sa ies din starea in care am intrat si se pare ca nu prea reusesc sa ies (da, eu careia ii cam reuseste orice isi propune). Simt ca pe undeva incep sa ma schimb, nu stiu daca este bine sau nu, nu stiu daca va fi o schimbare majora sau nu, nu stiu daca o sa imi placa sau nu ce o sa iasa din asta.
Ideea principala este ca am inceput sa nu mai apreciez aceleasi lucruri pe care le apreciam acum cateva saptamani, aceeasi oameni cu care imi place la nebunie sa ies de ani de zile, aceleasi glume, care pana acum ma faceau sa ma ”mochetesc” de ras.
Nu stiu cum a ajuns sa se intample asta, de ce am ajuns aici si de ce simt ca ma schimb, in conditiile in care aparent imi place foarte mult stilul meu ametit (oricat de lipsita de modestie ar suna chestia asta...este doar adevarata). Probabil ca la nivel subconstient chiar nu sunt multumita cu mine, cu ceea ce fac si cu felul in care gandesc anumite lucruri. Poate deja am ajuns in punctul in care am nevoie de ceva mai mult si mintea imi da semnalele ca nu se mai poate asa. Dar asa cum!? Ce anume vrea subconstientul meu sa schimb la mine si la raportarea mea la cei din jur? Ce anume vreau asa mult si nu reusesc sa am prin felul meu de a fi de acum?
Da, sunt rezistenta la schimbare, mai ales la schimbarea asta... chiar nu o doresc, dar ma invaluie si nu pot sa lupt impotriva ei. Am observat ca singurele momente in care mai sunt ca inainte este cand sunt cu oamenii de la baza mea, prietenii de demult... dar parca si ei se schimba. Si da, stiu ca schimbarea este inevitabila, stiu ca ne schimbam in fiecare zi cate putin, doar ca acum, cand schimbarea devine evidenta nu pot sa nu am regrete pentru ceea ce am fost si m-a facut fericita.
Plec la mare cu gandul ca o sa revina ceva din ce eram, ca o sa iasa la iveala esenta mea nebuna, vreau inapoi nebunia mea, vreau inapoi nebunia celorlalti... si daca nu vine ce? Probabil nimic, dar pana nu ma regasesc pe mine, pe noua femeie care se pare ca devin, o sa ma agat in continuare de ceea ce eram pana de curand, si nu o sa fiu fericita... se pare ca ultima ”depresie” este ceva mai puternica, pentru ca este generata de schimbare si nu de plictiseala...
Ma vreau inapoi sau vreau sa o descopar pe noua EU... ca sa trecem la urmatorul capitol totusi... but now... I'm stuck in a moment that I can't get out of... and it hurts...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu