Ciufutenie de toamna

Mda... am o zi proasta, e urat afara, mi-e somn, nu am chef de nimic, tocmai am terminat de citit inca o carte de Osho, foarte interesanta si contradictorie (stilul inconfundabil...) de altfel... Mi-ar placea sa dorm putin, sa stau in pat si sa ma uit afara pe geam la atmosfera mohorata si sa stiu ca sunt acasa, protejata de frig si ploaie... dar nu, sunt la munca inca, asa ca o sa dau cu google in vreun subiect care sper sa imi suscite interesul. Daca nu, o sa ascult muzica...oricum chef de munca nu am deloc, asa ca nu o sa prestez nimic azi.
Simt asa o nevoie dubioasa de afectiune, de imbratisari si cuvinte frumoase... dar daca ar fi sa le primesc, nu stiu cat de mult as crede in ele.. da, asa sunt eu, cateodata vreau cate ceva si daca primesc, parca nu cred ca este adevarat... bine, acum exagerez putin, pentru ca ”experienta” asta o am numai cand sunt ciufuta... exact cum sunt azi: nu am chef de nimeni, dar nu am chef nici sa stau singura... geeez, cred ca am nevoie de ajutor profesionist.
Da, probabil asta se numeste ciufutenie de toamna... eu cel putin sunt meteo-dependenta: daca e urat afara, e urat si in mine... ma rog, nu urat, ci mohorat, cu nuante de gri si stari de ploaie interioara... oricum sunt linistita pentru ca stiu ca ziua de azi nu are nici o legatura cu depresia, ci numai cu somnul pe care il simt in fiecare celula si cu sentimentul de toamna gri si ploioasa...
Azi nu imi convine nimic si asta e! Vreau sooooomn ...sper sa nu mai ploua maine :P