Stealing friends

Mi-am dat seama de curand ca ”fur” prieteni...bine, nu fur in sensul strict, ci mi-i fac prieteni pe oamenii pe care ii cunosc prin prietenii mei. Acum cateva zile eram la mine cu o parte din copiii mei, si uitandu-ma la ei, mi-am dat seama ca nici unul dintre ei nu era la baza prietenul meu, ci au aparut in viata mea prin altii, nu de la mine putere. Toti devenisera copii mei in timp, dupa ce i-am cunoscut printr-unul sau altul din prietenii mei... si acum sunt prietenii mei cu tot ce reprezinta cuvantul (in my book).
In momentul in care am avut revelatia asta am inceput sa zambesc... I was happy that I did that. Unii oameni considera ca au suficienti prieteni si atunci nu sunt interesati sa cunoasca oameni noi (pe care sa ii transforme in prieteni)... eu nu, eu imi doresc din ce in ce mai multi prieteni, prieteni buni cu care sa rad, sa ma joc, sa ies si sa vorbesc ”mult, prost si fara rost”, cu care sa construiesc relatii de prietenie mai dubioase sau mai traditionale, in functie de cum este fiecare dintre ei. Am carnetel de prieteni si fac constant update-uri.
Sa definesc putin termenul prieten pentru mine: nu ma refer la cunostinte sau amici, la oameni cu care vorbesc sporadic si la care nu ma gandesc decat atunci cand ne vedem, ci la copiii care imi ”rasar” in minte cand nici nu ma astept, la cei cu care simt nevoia sa vorbesc si sa ma vad des, pe care imi doresc sa ii ajut si sa ma ajute cand am nevoie, sa fac parte din viata lor si ei din viata mea constant. Prietenii pentru mine sunt oamenii care ma cunosc fara sa fiu nevoita sa le spun tot sau sa ma descriu mereu, care sunt atenti la mine ca persoana si imi accepta cele multe defecte, care ma intuiesc si cand sunt bine si cand sunt rau (da, stiu ca poate cer cam mult, dar si eu fac la fel cu cei pe care conteaza... si recunosc ca am nevoie de reciprocitate ca sa fiu bine intr-o relatie). Toate astea, plus o fraza pe care am gasit-o nu mai stiu pe unde: Friendship isn't a big thing - it's a million little things.

Numai vara asta am mai pus eticheta de prieten pe fruntea a inca 3 copii... e suficient sau nu?! Nu stiu si nici nu conteaza... daca reusesc sa ii fac sa si ramana cu mine este foarte tare... si la cum ma cunosc, o sa fac ”eforturi” ca sa ii pastrez... si probabil o sa imi si iasa, asa ca imi pare rau pentru voi copii daca nu vreti sa ramaneti... deja nu prea mai e dupa voi.
Pana una alta, m-am trezit cu voi in cap, zambind la ideea de prietenie si de oameni la care tin si care, cel putin aparent, tin si ei la mine, fiecare in felul lor, si care imi si arata asta, fiecare cum poate (na, acum trebuie sa recunosc ca pe unii din ei trebuie sa ii impulsionez si cateodata ma enerveaza asta, dar atat timp cat functioneaza pe termen lung este ok).
Let the friends come to me, avem un carnetel de umplut pana la refuz :)