Parfum de locuri familiare

Ma intrebam de ce oamenii se simt cel mai bine in locurile cunoscute?! Siguranta pe care ti-o da familiarul, nevoia de apartenenta la ceva, desi poate nu important pentru noi? Eu intotdeuana ma simt bine cand ma duc in locuri familiare, cand ma intorc in locuri unde nu am mai fost de foarte mult timp. De fiecare data am aceeasi senzatie pe care o aveam cand mergeam acolo. Chiar daca au trecut ani de zile, locurile acelea au parfumul de altadata: al copilariei, al adolescentei, al unei iubiri sau prietenii, depinde de loc...
Asociez locurile cu sentimente, cu senzatii, fie ele pozitive sau negative. Spre exemplu, iarna si fetele mele inseamna acasa la mine cu fresh de orice, numai portocalele fiind constante. Ni se intampla foarte des iarna sa mergem la mine si de fiecare data stam la o cana de vorba, un platou de ras si un pahar cu fresh. Mi-e dor de fresh cu fetele mele. Ideea este ca vara asta nu am mers nici o data la mine sa facem asta... pentru ca pur si simplu asociem fresh-ul cu iarna: cu noi imbracate gros, cu aragazul pornit si usa deschisa ca sa iasa fumul de tigara... cateodata cu o ceasca de cafea si zatul aferent, altadata cu problemele uneia dintre noi, de cele mai multe ori cu gura pana la urechi, intotdeauna cu suc de fructe facut ”a l'instant”. De-abia astept joi cand o sa fac din nou asta cu fetele mele... sper doar sa intram in aceeasi atmosfera, desi inca nu este frig afara. Oricum avem lucruri de dezbatut si motive sa radem, asa ca bine tot iese :)

Desi m-am mutat de mai mult de un an, pentru mine centrul universului este tot Foisorul. Acolo merg cu copiii mei cand nu avem unde merge sau nu ne vine nici o alta idee interesanta (ori in cafenele, ori la unul din ei acasa). Nici o secunda nu m-am gandit pana acum ca as putea iesi la cafea pe unde stau eu... Sa nu ma intelegeti gresit,  la mine acasa chiar sunt acasa (cu tot ce inseamna asta), dar cartierul nu este acasa... Foisorul este acasa pentru mine, acolo e cald, e familiar, acolo am ras si acolo am vorbit despre problemele mele de cele mai multe ori prostesti. Am facut aceleasi lucruri si in alte locuri, cu aceeasi oameni... dar nu stiu de ce, pentru mine tot Foisorul este acasa... Poate la un moment dat o sa imi dau seama de ce anume...
Da, am povesti din fiecare loc in care am fost, asociez locuri cu oameni si emotii... acum mi-e dor sa merg ”La copaci”, terasa unde mergeam acum 3-4 ani cu copiii mei... dar deja nu mai suntem aceeasi care mergeam acolo, nu mai sunt aceleasi relatiile si oameni... dar in momentul asta imi doresc sa retraiesc sentimentul de ”La copaci”...